gustul de benzină aruncat în nimeni
rugul construit în palmele magdalenei abandonat până la urmă
într-un gard de sârmă ghimpată
mai timid decât un război de sex feminin

te lași contrazisă într-un zâmbet de hârtie
când te curtez printre rânduri
iar tu mă refuzi dincolo de verde
ai mâinile dezbrăcate de lătratul șarpelui schingiuit
și scuipat la sfârșitul primului act dintr-o carte de vizită
care a învățat să putrezească aproape de locul unde orice bătaie de inimă
este ca o cerere în căsătorie
după ora 00

eu știu din experiența apei rupte
cum se poate picta o necesitate într-un sindrom de persecuție
unde pulsul este accelerat pe toată durata trupului
știu de unde până unde se întinde cuvântul prietenie
și cât de adâncă poate fi distanța
într-un genunchi de femeie
cu minutele numărate din trei în trei nopți

eu știu cel mai bine în ce parte se duc anontimpurile după moarte
și din câte culori se poate construi o iarnă serioasă
mai ales în contextul în care cerșetorii de oameni au devenit tot mai puțini
iar parcurile unde se adună genurile folosite
au fost întotdeauna
biodegradabile